Simbolurile Duhului Sfânt
Autor: Anonim  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Otyell in 30/06/2009
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

Sfanta Scriptura este o carte plina de metafore, analogii, simboluri, prototipuri, parabole, alegorii si embleme.

Simbolul este un semn conventional sau un lucru cu adanca semnificatie spirituala. De exemplu: mielul este simbolul blandetii, crucea este simbolul suferintelor lui Hristos, porumbelul este simbolul Duhului Sfant.

In randurile care vor urma ne vom ocupa de simbolurile Duhului Sfant cuprinse in paginile Bibliei, atat ale Vechiului cat si ale Noului Testament. Ele vor scoate in evienta calitatile si insusirile minunate ale Duhului Sfant. In fiecare asemanare vom gasi cate o calitate plina de har a personalitatii si lucrarii Duhului Sfant.

Simbolurile ilustreaza aceste adevaruri, aruncand mai multa lumina asupra lor. In aceste simboluri noi vom vedea bogatia operatiunilor pe care le intreprinde Duhul Sfant in  viata unui credincios.

 

I. Prima categorie de simboluri:

1. PORUMBELUL

Singura infatisare trupeasca a Duhului Sfant ce-a fost data vreodata oamenilor s-o vada a avut loc la Iordan, cu ocazia botezului in apa a Domnului Isus Hristos (Luca 3:21-22) cand Duhul Sfant s-a coborat peste El ca un porumbel. Porumbelul prezinta cateva particularitati. Porumbelul prin infatisarea sa exprima gingasia; el este simbolul nevinovatiei, blandetii, a bunatatii, a curatiei si a pacii. Primul act pe care l-a indeplinit porumbelul in istoria biblica a fost in timpul potoplui lui Noe. Noe a dat drumul porumbelului sa aduca vestea daca apele s-au retrsa de pe pamant (Gen. 8:8-11). Tot asa si Duhul Sfant aduce oamenilor vestea buna ca pacatul a fost ispasit prin jertfa Domnului Isus Hristos si ca mania lui Dumnezeu a luat sfarsit. El coboara asupra noastra ca sa ne impartasaeasca din calitatile Sale divine.

Porumbelul este fara rautate (Mat. 10.16) si Domnul Isus ne indeamna sa fim si noi la fel. Porumbelul nu are fiere. Oameni de stiinta afirma ca, acest organ fabrica o substanta amaruie, care este pricina amaraciunilor firii omenesti. Duhul Sfant rodeste in viata copiilor lui Dumnezeu numai blandete. “Orice amaraciune, orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru”. Efes. 4.31 – ne indeamna apostolul Pavel.

Hrana porumbelului: Pentru doua caracteristici el a fost trecut intre pasarile curate enumerate de Vechiul Testament:

- pentru ca poate zbura, si 

- pentru ca nu este carnivor.

Duhul sfant transforma gusturile noastre si preferintele noastre, ajutandu-ne sa facem deosebire intre lucrurile placute lui Dumnezeu si cele neplacute. El toarna in sufletele noastre dragostea si curatiea. Zborul porumbelului este semnificativ. El nu sta pe loc, ci se misca continuu. Tot asa una din caracteristicile Duhului Sfant este miscarea, lucrarea Lui nu este statica. Este semnificativfa in acest sens, expresia biblica, care spune: “Oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant” 2 Petru 1.21. Duhul Sfant este supranumit Mangaietorul, pentru ca unul din serviciile Sale este de a mangaia, de a alina, de a linisti. Porumbelul mai are o insusire aleasa, ii place sa locuiasca impreuna cu cati mai multi semeni de ai sai. Duhul sfant iubeste unitatea credinciosilor, lucrand la cimentarea ei. El ramane cu noi (Ioan 14.16), ca prin partasia Lui (2 Corinteni 13.14), sa ne intareasca legatura, unitatea si dragostea frateasca.

 

2. VANTUL

Vantul are un mare rol in dirijarea norilor si la polenizarea florilor, si pomilor. Fara el ar fi secata pe pamant si lipsa de roade. Domnul Isus a facut o asemanare intre vant si lucrarea nevazuta a Duhului Sfant, zicand: “Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul” Ioan 3.8

Vantul simbolizeaza puterea regeneratoare (innoitoare) a Duhului Sfant, aratand cateva operatiuni si moduri de a actiona.

a) Vantul este invizibil. El poate fi auzit si simtit dar nu poate fi vazut. Exista unele fenomene care pot fi simtite, fara a fi vazute. De exemplu, atat bucuria, cat si durerea pot fi simtite, dar nu pot fi vazute, auzite, mirosite si pipaite. Duhul Sfant isi face lucrarea pe acute in viata crestinului, fara a izbi privirile; pe parcurs ies la iveala rezultatele activitatii Sale.

b) Vantul actioneaza pe baza unor legi. Eclesiastul 1.6 ne spune regularitatea si ordinea in care lucreaza Duhul Sfant: “Vantul sufla spre miazazi, si se intoarce spre miazanoapte; apoi iarasi se intoarce si incep din nou aceleasi rotituri’. In general, vanturile, bine orientate in operatiunea lor, sunt reglementate. Ele au o miscare ordonata si una haotica. Sa retinem ca exista doua feluri de vanturi, deosebite atat ca sursa si directie, cat si ca rezultate. Vantul Duhului Sfant este un vant binecuvantat, care sufla dinspre cer, si ne face sa privim spre cer. Vanturile diavolului sunt uscate; ele vin numai dinspre pustie si sunt aducatoare de nenorociri; pe unde bat ele este seceta cumplita; piere tot ce-i viu.

c) Vantul este tainic in actiunile sale. “Cum nu sti care este calea vantului, nici cum se fac oasele in patecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate” Ecl. 11.5. Dupa cum vantul are actiuni proprii, tot asa are si Duhul Sfant. “Daca Domnul va voi…” va zice Pavel (1 Cor. 4.19). Acest gen de vorbire ne este recomandat de catre Iacov (4.15). “Caci Dumnezeu este Acele care lucreaza in voi, si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea”. Filip. 2.13. Duhul Sfant are suveranitatea Sa pe care noi trebuie sa o respectam.

d) Vantul este puternic in lucrarea Sa. “… si Dumnezeu a facut sa sufle un vant pe pamant, si apele s-au potolit”. Gen. 8.1b. “ Moise si-a intins mana spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea si apele s-au despartit in doua”. Exod 14.21. Vantul ca putere reprezinta puterea Duhului Sfant. Credinciosii au nevoie de multa putere pentru a birui pacatul, ispitele firii pamantesti si urgiile starnite de satana. Ei au nevoie de putere sa slujeasca si sa marturiseasca pe Domnul. Aceasta putere ne face rugativi, calzi, zelosi si gata de orice actiune pentru Domnul.

e) Vantul curateste. Duhul sfant indeparteaza obscuritatea, intunericul si tot ce poate impiedica vederea clara si curata a lucrurilor lui Dumnezeu. El curateste mintea si inima noastra. Sinonimul cuvantului “sfintenia” este cuvantul “curat”. “Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu” Mat. 5.8. Vantul Duhului Sfant sufla gunoaiele si indeparteaza lacustele raului din viata crestinului si a Bisericii.

 

3. FOCUL

Focul este simbolul caldurii si al zelului care insoteste botezul Duhului Sfant in viata credinciosilor. Se pare ca acesta este sensul care a vrut Ioan sa-l acorde botezului cu Duhul Sfant si cu foc. Uneori se incearca sa se acorde doar sensul incercarilor. Inca din Vechiul Testament focul semnifica preazenta Domnului, la cortul intalnirii focul a fost trimis de catre Dumnezeu, calatoria prin pustie era si ea minunata, iar in Noul Testament insusi Dumnezeu era considerat un foc mistuitor (Evrei 12.29).

Focul are insa mai multe semnificatii:

a) Focul mistuie. El a mistuit cartile de vrajitorie ale celor ce s-au intors la Dumnezeu (Fapte 19.19). Focul Duhului Sfant mistuie ambitia, mandria, poftele si toate relele cuibarite in inima omului. El mistuie egoismul si inganfarea.

b) Focul purifica. Isaia se tanguia zicand: “Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un carbune aprins in mana, pe care il luase cu clestele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, si a zis: “Iata, atingandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit!” (Isaia 6.6-7). “Orice lucru care poate suferi focul, sa-l treceti prin foc ca sa se curateasca…” Num. 31.23. Domnul are grija sa nu ardem in focul Sau, ci sa ne curatim prin el.

c) Focul arde. In caz de epidemii focule este utilizat pentru dezinfectare, mai ales in lipsa altor mijloace. Pana in zilele noastre el se foloseste in medicina pentru a dezinfecta uneltele medicale. Focul Duhului Sfant arde frica si teama, cum a facut cu Petru dupa Rusalii. Teama de ridicularizarea lumii, frica pt ziua de maine si alte simtaminte inferioare sunt mistuiete de Duhul Sfant.

d) Focul inmoaie. Duhul Sfant inmoaie inimile ca sa poate imprima mai usor in ele chipul Domnului Isus Hristos. Cele tari, ca cremenea, sub flacara Duhului Sfant se inmoaie si devin ca si ceara.

e) Focul produce flacara. “Imi ardea imima in mine, un foc launtric ma mistuia, si atunci mi-a venit cuvantul pe limba, si am zis: …”. Ps. 39.3. Fenomenul flacarii semnifica culoarea inflacararii ce se degaja din viata credinciosului in care opereaza Duhul Sfant.

f) Focul inveseleste. Cata bucurie produce un foc aprins, mai ales intr-un sezon rece sau in imprejurari racoroase; dintr-o data se schimba atmosfera, fetele devin mai vesele.

g) Focul topeste. “Imi voi intinde mana impotriva ta, iti voi topi zgura, cum o topeste lesia, toate particelele de plumb le voi departa din tine.” Isaia 1.25. Pentru separarea metalului pretios din minereuri, se utilizeaza focul. Numai asa se poate obtine aurul, argintul, fierul si alte metale. Focul Duhului Sfant topeste si indeparteaza toate partile negative ale caracterului nostru, facand sa iasa la lumina roada Duhului Sfant.

h) Focul lumineaza. Focul Duhului Sfant ne aajuta sa fim o lumina in lume. Faptele crestinului sunt vazute in toata vremea, el straluceste chiar acolo unde este intunericul cel mai mare. Un foc aprins lumineaza noaptea cea mai intunecata. Cand focul Duhului Sfant a coborat in “odaia cea de sus” tot Ierusalimul a fost pus in miscare. Asa a fost si asa este in tot locul unde coboara focul Duhului Sfant.

 

4. APA

“Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura” Ioan 7.37

a) Apa spala. Cu ajutorul apei se pot indeparta toate murdariile si toate impuritatile Duhul Sfant are multe de spalat si de curatit in cugetul nostru, in inima noastra, in caracterul nostru si viata noastra; “Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curati.” Ezechel 36.25

b) Apa purifica. Duhul Sfant are mult de lucru cu noi chiar dupa ce am devenit copiii lui Dumnezeu. El are zilnic de spalat cate ceva la noi. Nasterea din nou este nu numai un proces unic, ci si o lucrare permanenta, continua.

c) Apa invioreaza. Apa indeparteaza oboseala si ne mentine starea de veghe, ea invioreaza si aduce intreaga natura la viata. Cate exemple graitoare avem aici, care ne arata ceea ce poate si vrea sa faca Duhul Sfant in viata noastra spirituala.

Primii stropi ai Duhului Sfant primiti la intoarcerea la Domnul ne fac sa dorim un si mai mare har. In focul dragotei dintai, credinciosii alearga sa-si astampere setea sufleteasca, adancind experientele lor cu Domnul prin citirea Cuvantului lui Dumnezeu, prin rugaciune si partasie frateasca.

 

5. ULEIUL

In multe locuri din Vechiul Testament intalnim pasaje care vorbesc despre ulei si diferite ungeri cu mir. Uleiul are mai multe intrebuintari, dupa cum si Duhul Sfant, in calitate de ulei ceresc, indeplineste mai multe roluri:

a) Uleiul pentru ungerea ranilor. Numai Duhul Sfant este in stare sa unga si sa  lege aceste rani. Numai El poate trata maladiile noastre sufletesti, numai El ne poate da mangaieri in momente critice, prin care ne este dat sa trecem uneori in viata.

b) Uleiul pentru luminat. Untdelemnul pentru sfesnic avea un mare rol in slujba sfanta de la Cortul intalnirii. Fara uleiul Duhului Sfant noi nu vom putea lumina. Uleiul din punct de vedere tipologic reprezinta Duhul Sfant cu care vor fi inzestrati cei destinati sa faca lucrarea Domnului.

c) Uleiul pentru fata. Candelele trebuiau sa lumineze fata preotilor (Num. 8.2). Fetele celor credinciosi trebuie sa radieze; ele ar trebui sa raspandeasca o lumina noua. Doar privind la fetele oamenilor ar trebui sa ii recunoastem pe cei mantuiti. Pacatul urateste, harul Domnului infrumuseteaza.

Uleiul Duhului Sfant ajuta la puritatea invataturii in slujirea evangheliei; in lucrarea de biruinta asupra pacatului si a celui rau, la care este angajat fiecare credincios. Prin ungerea Duhului Sfant suntem investiti cu putere de a mijloci pentru altii, suntem unsi pentru a avea cuvinte de mangaiere si imbarbatare pentru fratii si surorile noastre, pentru a domni impreuna cu Isus.

 

6. PECETEA

“Si voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant, care fusese fagaduit.” Efeseni 1.13

In operatiunea pecetluirii avem patru aspecte:

a) Cel ce pecetluieste. Domnul Isus Hristos a fost insemnat cu pecetea Duhului Sfant de catre Tatal ceresc (Ioan 6.27). El a capatat dreptul si autoritatea de a asigura slujitorilor Sai pecetluirea cu Duhul Sfant. Ioan botezatorul spunea despre Isus: “El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc.” Luca 3.16

b) Pecetea. Pecetea reprezinta primirea Duhului Sfant. Copii lui Dumnezeu, drept asigurare ca sunt mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu, primesc aceasta pecete in duhul lor. 1 Ioan 3.1

c) Cei pecetluiti. Asa cum rezulta din randurile de mai sus, cei pecetluiti sunt credinciosii, cei care L-au primit pe Domnul Isus. Numai ei pot primi pecetea botezului cu Duhul Sfant. Noi primim aceasta sigilare pentru ceea ce suntem in Domnul si Pentru ceea ce trebuie sa devenim.

d) Implicatiile pecetluirii. In primul rand, pecetluirea Duhului Sfant arata ca a avut loc o tranzactie, ca s-a incheiat o intelegere. In al doilea rand, pecetluirea arata siguranta mantuirii: siguranta de a fi ocrotiti de Domnul (Apoc. 7.3). In al treilea rand, pecetluirea implica proprietatea, noi nu mai suntem ai nostri, suntem ai Domnului. In al patrulea rand, pecetluirea inseamna autoritate si autenticitate. In al cincilea rand, prin pecetluire se cauta izolarea copiilor lui Dumnezeu de mediul inconjurator, infectat de pacat.

 

7. ARVUNA

“El ne-a si pecetluit, si ne-a pus in inima arvuna Duhului” 2 Corinteni 1.22

Arvuna inseamna un lucru primit inainte: o parte dintr-un lucru, drept garantie ca la un timp anumit se va da si restul. Primirea Duhului Sfant de catre un credincios determina nu numai siguranta mantuirii, ci si obtinerea, ca avans, a unei parti din bucuriile cerului. Arvuna Duhului Sfant este primita in inima.

Primirea arvunei Duhului Sfant asigura:

-          primirea vietii vesnice (Ioan 3.36);

-          primirea rascumpararii trupului prin inviere (2 Cor. 15.19-23);

-          primirea mostenirii vesnice (Evrei 9.15);

-          primirea gloriei vesnice (2 Timotei 2.10; 1 Petru 5.10);

-          primirea Imparatiei Cerurilor (2 Petru 1.11).

Desi acum – prin arvuna – primim o mica particica, ea ne da certitudinea primirii intregului. Ne face inca de pe acum sa simtim fericirile ce vor domni in Imparatia lui Dumnezeu si care ne sunt promise. Cel ce ne-a dat arvuna Duhului Sfant ne va da si restul.

 

II. A doua categorie de simboluri:

1. ATMOSFERA

Atmosfera este un scut protector, care apara pamantul de razele cosmice ucigatoare, dar nu numai atat, avand si multe alte roluri. Toate insusirile atmosferei terestre au un corespondent binecuvantat din punct de vedere spiritual. Duhul Sfant indeplineste rolul de atmosfera spirituala atat pentru Biserica, cat si pentru toti credinciosii.

a) Atmosfera Duhului Sfant ne asigura viata spirituala. Fara atmosfera Duhului Sfant am pieri. Umbland prin Duhul, noi respiram aerul curat al prezentei Sale. Duhul Sfant ne da putere sa invingem microbii pacatului care plutesc in jurul nostru.

b) Atmosfera Duhului Sfant ne asigura ehilibru spiritual. Cand Duhul Sfant se pogoara peste noi, El ne imbraca intr-o atmosfera divina, care ne face sa traim intr-o lume apalume, a dragostei Dumnezeiesti, a rugaciunii. Parca totul surade in jurul nostru; descoperim bucurii de o nuanta noua.

c) Atmosfera protectoare a Duhului Sfant. Crestinul, traind in atmosfera Duhului Sfant, este ferit de multe pericole care ameninta sufletul sau la fiecare pas. Multe din aceste pericole sunt inlaturate fara ca el macar sa stie lucrul acesta. Crestinul trebuie sa ramana in atmosfera aceasta prin trairea roadei Duhului.

d) Atmosfera Duhului Sfant ajuta credinciosilor sa mentina legatura cu cerul. Ioan in insula Patmos, fiind “in Duhul” (Apoc. 1.10), a auzit vocea Celui ce-i vorbea. Numai “in Duhul” fiind, putem auzi vocea Domnului; numai prin aceasta atmosfera este posibila obtinerea binecuvantarilor ceresti. Atmosfera Duhului Sfant face posibila ajungerea pana la noi a vocii lui Dumnezeu; aceasta atmosfera face posibila tansmiterea la cer a rugaciunilor noastre.

e) Atmosfera aduhului asfant intretine viata spirituala. Caldura soarelui face ca o imensa cantitate de apa in forma de vapori sa fie zilnic ridicata de pe pamant. Fara atmosfera ar fi imposibila circulatia norilor.

Dudul Sfant mijloceste coborarea ploilor de binecuvantari spirituale peste noi. El face ca in sufletele noastre sa fie o continua primavara.

 

2. PLOAIA

“Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul! Caci El se iveste ca zorii diminetii, si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul!” Osea 6.3

“Si voi copii ai Sionului, bucurati-va si veseliti-va in Domnul, Dumnezeul vostru, cai El va va da ploaie la vreme, va va trimete ploaie timpurie si tarzie, ca odinioara” Ioel 2.23. Petru explicand fenomenul revarsarii Duhului Sfant de la Rusalii, recurge la profetia lui Ioel. Puternica revarsare de la Rusalii, se incadreaza in “ploaia timpurie”, iar “ploaia tarzie” este revarsarea Duhului Sfant inainte de ce-a de-a doua venire a Domnului Isus Hristos, adica cea din vremea noastra.

 

3. ROUA

Datorita zilelor, care sunt egale cu noptile, dupa o zi foarte calda urmeaza o noapte racoroasa; vaporii adusi de curentii de aer dinspre mare, se condenseaza cazand pe pamant, in timpul noptii, constituand o patura groasa de roua binecuvantata, care tine loc de ploaie.

Duhul Sfant, ca o roua binecuvantata pentru pamantul insetat al primilor credinciosi, poarta numele de “fagaduinta Tatalui”. Duhul Sfant este ca roua Hermonului ce se pogoara de pe muntii Sionului (Ps. 133.3). Aceasta roua cereasca mentine viata spirituala din biserica; ii ajuta sa nu piara in timp de seceta spirituala. Duhul Sfant este “cel mai bun dar al cerului” (Deut. 33.13). Roua Duhului Sfant asigura slujitorilor Evangheliei resursele spirituale binecuvantate. “apa va patrunde in radacinile mele, roua va sta toata noaptea peste ramurile mele. Slava mea va inverzi neincetat, si arcul imi va intineri in mana” zice Iov (29.19-20). Roua Duhului Sfant ii ajuta sa nu-si piarda vlaga duhovniceasca, sa fie verzi si in timpul arsitei si sa raspandeasca totdeauna mireasma Evangheliei.

 

4. RAUL

Cateva texte biblice ne vorbesc despre rauri, inca de pe vremea cand omul locuia in Eden. “Un rau iesea din Eden si uda gradina: si de acolo se impartea si se facea patru brate.” Gen. 2.10. “Este un rau ale carui izvoare inveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfantul locas al locuintelor Celui Prea Inalt.” Ps. 46.4.

Credinciosii sunt indemnati sa se odihneasca in experienta Duhului Sfant; sa nu se opreasca la inceput de drum si nici la mijlocul drumului. Asa dupa cum, odata ce ai intrat in curentul unei ape, nu mai poti sta pe loc, tot asa in experienta noastra crestina nu poate exista oprire. O, cat de binecuvantata este starea cand ai intrat in raul Duhul Sfant si inaintezi, tot inaintezi, pana cand incepi sa inoti in toata adancimea Lui.

Domnul ne promite: “Voi face sa izvorasca rauri pe dealuri, si izvoare in mijlocul vailor; voi preface pustia in iaz, si pamantul uscat in sivoaie de ape.” Isaia 41.18.

 

5. IMBRACAMINTEA

Exista cateva texte care compara inzestrarea cu Duhul Sfant cu o imbracaminte. “Ghedeon a fost imbracat cu Duhul Domnului” (Jud. 6.34). “Veti fi imbracati cu putere de sus” Luca 24.49. Verbul “a imbraca” este utilizat in sens figurat in cateva locuri. “Domnul imparateste imbracat in maretie; Domnul este imbracat si incins cu putere” Ps. 93.1. “Preotii Tai sa se imbrace in neprihanire” Ps. 132.9.

Atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament, inzestrarea cu puterea Duhului Sfant este comparata cu un echipament, cu o imbracaminte speciala (Luca 24.49). Cand fiul risipitor s-a intors acasa el a fost imbracat cu o haina noua (Luca 15.22). Imbracamintea ce noua cu care suntem si noi imbracati L-a costat un mare pret pe Domnul Isus Hristos.

Imbracarea noastra cu puterea Domnului urmeaza dupa dezbracarea hainei pacatului. Este interesant cum imbracamintea in doua situatii deosebite poate avea doua intelesuri opuse. De exemplu mantaua lui Ilie semnifica puterea Duhului Sfant (2 Imp. 2.11-14), pe care un credincios trebuie sa o imbrace, iar haina orbului Bartimeu, pe care acesta a lepadat-o (Marcu 10.15) simbolizeaza firea pamanteasca pe care un credincios trebuie s-o dezbrace.

 

6. UNGEREA

“Cat despre voi, ungerea, pe care ati primit-o de la El, ramane in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea.” 1 Ioan 2.27. Apostolul Ioan se refera la Duhul Sfant cand vorbeste despre ungere. Cuvantul “ungere” denota lucrarea Duhului Sfant in viata unui credincios.

“Dar voi ati primit ungerea din partea Celui sfant, si stiti orice lucru.” 1 Ioan 1.20.

Credinciosii, prin Duhul Sfant, poseda in duhul lor ungerea cea sfanta care le aduce mai multe insusiri:

- pot aduce lui Dumnezeu “o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica” (Evrei 12.28);

- au primit o vedere duhovniceasca a “tuturor lucrurilor” (Apoc. 3.18);

- puterea de a patrunde esenta lucrurilor (1 Ioan 2.20,27).

Intelesul cuvantului de “ungere”. In Noul Testament exista cinci cuvinte grecesti din care patru verbe se traduc prin “a unge” si un substantiv care inseamna “ungere”. Cele patru verbe sunt: Aleifo – ungerea fizica, Enchrio – expresie metaforica, Epichrio – ca si in cazul orbului uns de Domnul cu tina, Murizo – ungerea unui corp pentru inmormantare; substantivul Hrio – ungere simbolica, cum este cazul Domnului Isus, “unsul lui Dumnezeu”.

Ungerea sfanta a Duhului Sfant privita din cateva puncte de vedere: compozitia, prescriptia pentru folosirea si interzicerea de a se folosi altcumva (Ex. 30.22-33); este emblema in ce priveste caracterul, sfntenia si valoarea ungerii pentru lucrare. Caracterul se vede din denumirea “ungerea sfanta” ca este vorba despre Duhul Sfant ca Duh al sfinteniei.

Cine primea ungerea si scopul ungerii: In Vechiul Testament erau unsi preotii, profetii, regii si diferite obiecte din cort. Primul scop era acela de a demonstra ca persoana este pusa deoparte pentru Dumnezeu si al doilea era sa simbolizeze inzestrarea cu Duhul Sfant pentru slujba.

Prin cuvantul “ungere” intelegem prezenta speciala a Duhului Sfant in viata si lucrarea credinciosilor umpluti cu Duhul Sfant care le da: - inspiratie in ce priveste cunoasterea voii lui Dumnezeu; - ridicarea facultatilor lor la o mai mare iluminare le da curaj, intelepciune, discernamant, credinta, calauzire, memorie, cuvinte, sentimente, argumentatii, rationament si performante fizice dincolo de abilitatile naturale; - minunate schimbari ale vietii prin Cuvantul viu al lui Dumnezeu; - vindecare; - zidire; - sfintire; - inzestrare cu o inalta constiinciozitate si spiritualitate, un interes deosebit pentru lucrare.

 

7. UNGEREA CU MIR (SMIRNA)

Untdelemnul pentru ungerea sfanta nu era un untdelemn obijnuit pentru masline, ci era un amestec de mai multe substante (vezi Exod 30.22-25). In aceasta compozitie intra si smirna, numita si mir. Smirna sau mirul se obtine, fie prin incizia facuta intr-un anumit copac, fie din lchidul copacului care se prelingea singur, fara ajutorul mainilor omenesti. Din text rezulta ca se cerea “smirna foarte curata”. Aceasta smirna se obtine cu ajutorul celei de-a doua solutii, adica din lichidul ce se prelingea singur din trunchiul copacului, fara a se faca taieri. Smirna sau mirul are un insemnat simbol; ea reprezinta pe Duhul Sfant si importanta Lui nu numai pentru suflet, ci si pentru trup. Iata ce spune apostolul Pavel: “Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului sau care locuieste in voi”. Rom. 8.11

Prin urmare din pricina Duhului Sfant care lucreaza in trupul nostru, cinsiderat astfel trupul lui Dumnezeu (1 Cor. 3.16,17) – trupul nostru are fagaduinta invierii din morti si al transformarii lui in nemurire, capabil sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 25121
  • Export PDF: 7
  • Gramatical incorect
  • Fără diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni